Este atât de delicios să greșești și, în același timp, să nu te simți greșit.
Este atât de delicios să faci boacăne și să nu te simți pus la colț, vinovat, rușinat, îndatorat.
Mulți părinți nu înțeleg boacănele copiilor pentru că ei înșiși nu-și permit să facă o boacănă și să treacă peste ea fără mustrări de conștiință, fără să se certe, să se umilească, rușineze, învinovățească.
Se resping și nu se iubesc atunci când fac „o nefăcută”.
Până să învețe să facă la fel ca părinții lor, copiii fac boacăne fără să cultive, în același timp, un sentiment de respingere și neacceptare față de ei înșiși.
Pentru că Ceea-Ce-Sunt-Cu-Adevărat este mult mai semnificativ , important, predominant în universul și vibrația lor.
Pentru că într-o „boacănă” sunt mult mai multe parți implicate și, deși pare ca este doar opera unei părți, celelalte părți care observă, arată cu degetul, critică, se supără, au diverse credințe cum că copiii sunt sau nu într-un anumit fel sunt co-creatori la boacăna respectivă. Au contribuția lor la ceea ce observă.
Iar creatorii de boacăne sunt doar o piesă a acestui puzzle, în care scopul mai înalt este armonizarea vibrației și a credințelor tuturor celor implicați.
Momentul în care boacănele nu-ți mai apasă pe butoane și nu mai reușesc să te scoată din starea de pace, echilibru, armonie,
Momentul în care cureți aparent după boacănele altora fără urmă de judecată, supărare, ci cu seninătate, iubire și recunoștință,
Este momentul în care energiile se echilibrează, karma se anulează, credințele se aliniază la Sursă.
Și uite așa, ștergând și curățând unii după alții, armonizăm practic vibrațiile din interiorul nostru, ștergând și curățând practic după noi înșine, contribuind astfel la armonizarea Întregului.
Momentul în care accepți boacănele celuilalt cu cea mai mare seninătate, fără nici măcar să le mai încadrezi la boacăne, accepți și iubești și aceea latură din tine care face boacăne conștient sau nu.
Înțelegând că este mult mai mult decât ceea ce se vede.
Și că habar nu ai de ce a trebuit sa lași toaleta murdară în urma ta sau să faci o baltă în momentul în care îți puneai un pahar de apă.
Treaba ta este să te aliniezi indiferent de ce faci, să discuți tu cu tine astfel încât să te centrezi, indiferent de ce se întâmplă și să găsești suficiente motive să te iubești și să te accepți inclusiv în această versiune.
Te poți simți neîndemânatic, neatent, nepăsător, rușinat sau vinovat sau poți înțelege că în unele dinamici ești efectiv doar un pion, iar singurul lucru care stă în puterea ta este cum te raportezi la situația respectivă.
Și orice critică, oricât de îndreptățită pare, este în detrimentul tău și, prin urmare, al întregii creații.
Și că indiferent de ce faci, există întotdeauna mai multe perspective din care poți privi situația.
Iar aprecierea și recunoștința sunt frecvențele cele mai apropiate de ale Sursei.
Indiferent de cum arată lucrurile într-un anumit moment, cu cât cauți mai mult perspective care să-ți aducă sentimentul de aprecierea față de tine însuți și față de ceilalți, cu atât dinamica și energiile se armonizează.
Și oricare ar fi boacăna pe care copilul tău o face (inclusiv copilul interior), nu-i mai da o semnificație atât de mare, mai trece cu vederea, iartă, fii blând, vezi partea bună (întotdeauna există), fă haz de necaz, caută să vezi dincolo de aparențe, înțelege că ceea ce pe tine te deranjează pe altul nu-l deranjează atăt de tare, că fiecare este răspunzător în dreptul său de cum se raportează la întâmplare.
Singura ta responsabilitate este să te centrezi indiferent de ceea ce s-a întâmplat și să ai încredere că fiecare are propriul său proces.